Pe Bune

De obicei mă auziți vorbind cu oameni din domenii creative despre cum au ajuns să facă ce fac, cu ce frici și dileme se luptă, cum le arată viața de zi cu zi. Fac asta pentru că cred în efectul terapeutic pe care îl are împărtășirea vulnerabilităților: asculți pe cineva povestind o teamă pe care o ai și tu și te simți mai puțin singur. Așa că voi continua să am aceste discuții cu ei și în timpul pandemiei, pentru că este mai important ca oricând să ne simțim mai puțin izolați. Dar de câteva zile mă tot gândesc cum ar putea Pe Bune să ajute și mai mult în această perioadă; cum aș putea să aduc în căștile voastre povești pe care avem cu toții nevoie să le ascultăm acum. Care sunt fricile și dilemele pe care le trăiește un medic? Dar un curier? Sau o persoană infectată cu coronavirus, cum e acea experiență pentru ea? Începând de acum voi oferi acestor voci un spațiu sub forma unor interviuri bonus Pe Bune. Să le spunem Voci din pandemie, o formă de legătură umană și empatie de la distanță. Vor apărea din când

Designerul Ioana Ciolacu a crescut într-o familie de arhitecți și a privit mereu meseria de arhitect cu admirație, așa că prima opțiune pentru facultate a fost Arhitectura. Însă, și-a dat seama că arhitecții rar ajung să-și vadă ideile puse în practică, așa că a început în paralel și Facultatea de Modă la Universitatea de Arte în București. După ce a absolvit, a plecat la un masterat la London College of Fashion și în timpul masteratului a participat la concursul Designer for Tomorrow pe care l-a câștigat. Asta a însemnat că a petrecut un an sub îndrumarea designerului Stella McCartney, an în care și-a construit propriul brand de haine în București și a învățat partea de business pe care nu i-o predase nimeni în timpul facultății. Tot în acel an a descoperit efectul dăunător pe care industria modei îl are asupra planetei și a decis că sustenabilitatea va avea un rol important în afacerea ei. Acum, spre exemplu, încearcă să găsească reutilizări pentru materialele care rămân, să folosească vopseluri naturale și

Scriitoarea Lavinia Braniște a început să scrie poezii în clasa a III-a, o plăcere comună tuturor copiilor, spune ea. Deși nu a avut mentori și nu a fost încurajată de profesori sau de membrii unor cenacluri literare să continue, scrisul a rămas o plăcere constantă pentru ea în școală și facultate. În ultimul an de facultate a publicat prima carte de poezii, Povești cu mine, într-un tiraj de 100 de exemplare pe care Lavinia le-a primit într-o sacoșă și nu a știut ce să facă cu ele. După Povești cu mine au urmat două colecții de proză scurtă, cărți pentru copii și două romane. Cel mai recent roman, Sonia ridică mâna, spune povestea unei tinere care încearcă să înțeleagă comunismul pornind de la relația dintre Elena și Zoia Ceaușescu. Pentru Lavinia scrisul a fost mulți ani o ocupație de timp liber, pe lângă alte slujbe pe care a fost nevoită să le aibă pentru a se întreține, și abia la 32 de ani a început să spună despre ea că e scriitoare. În ultima perioadă s-a dedicat scrisului, expresie pe care o folosește

Andrei Robin Proca este solistul, cel care compune versurile și cel care a venit cu ideea formației Robin and the Backstabbers. A crescut înconjurat de muzică, tatăl lui era solistul unei trupe de new wave și mulți muzicieni veneau la ei acasă în Miercurea Ciuc, așa că Robin a fost interesat de muzică încă din școală. Când s-a gândit să pornească Robin and the Backstabbers, în 2009, trebuia să fie o formație de coveruri care va dura trei luni, va avea cinci concerte și apoi va dispărea fără explicații. 10 ani și trei albume, nu de coveruri, mai târziu ei continuă să cânte. Iar cel mai recent album, Vladivostock, care încheie trilogia Bacovia Overdrive a fost lansat la finalul anului trecut. Robin spune că a scris mult timp versuri cu frică, nu cu plăcere, pentru că trebuia să umple un cântec de cuvinte și că prea puțini artiști simt bucurie în timp ce lucrează, ci mai degrabă ușurare atunci când reușesc să ducă un proiect la bun sfârșit. Nu crede că munca la un cântec ar trebui să fie ușoară, ci mai degrabă l

Primul episod din acest sezon îl are invitat pe stand-up comediantul Sergiu Floroaia. Deși nu știa foarte multe despre stand-up în afara serialului Seinfeld, în 2006 a început să facă asta când s-a urcat pe scena Cafe Deko într-o seară de open mic, pentru că își dorea să depășească frica de a vorbi în public. I-a luat foarte mulți ani să învețe să-și controleze emoțiile pe scenă prin diferite trucuri aflate de la alți oameni sau citite în cărți și spune că acum îi este mai ușor, dar în continuare situațiile noi îi provoacă teamă. Crede despre el că nu este un om amuzant în mod natural și din acest motiv petrece mult timp studiind cum să scrie comedie și încercând să transforme stand-upul în ceva matematic. Problema cu care se confruntă acum în scris este că nu își mai dă seama dacă glumele lui sunt bune sau nu și singurul mod prin care poate verifica este să le spună unui public. Practic, învață comedie de fiecare dată când e în fața oamenilor. Sergiu spune că stand-upul este ca un rollercoaster, când ai o s

Acesta este un episod bonus înregistrat în fața unui public la Academia Minților Creative, un program gratuit de educație financiară și antreprenorială prin care UniCredit Bank vine în sprijinul oamenilor creativi și cu inițiativă. La ediția din noiembrie de anul trecut am stat de vorbă cu Laura Leonte, fondatoarea Cosânzeana, o afacere socială care produce kituri creative de cusut și al cărui profit este investit în comunitatea din comuna Aninoasa, județul Dâmbovița. Discuția noastră vine în completarea episodului înregistrat cu ea în urmă cu trei ani. Am vrut să aflu cum a evoluat felul în care Laura privește proiectul Cosânzeana, dar și ce a învățat despre ce înseamnă viața de antreprenor. Așa că, dacă nu ați ascultat interviul din urmă cu trei ani, cred că ar fi util să-l ascultați întâi și apoi să vă întoarceți la acest episod: https://soundcloud.com/pe-bune-podcast/2-laura-leonte

Pe 25 noiembrie ne-am urcat din nou pe scena Sălii Pictura a Teatrului Național București pentru a vorbi sincer despre cum arată viața și munca în sectorul creativ. Actrița Ada Galeș, ilustratoarea Ioana Șopov, editorul DoR Cristian Lupsa, omul de radio Bogdan Șerban, creatoarea de conținut Cristina Chipurici și rapperul Grasu XXL au povestit cu emoție despre cum învață constant să trăiască într-o relație complicată cu munca lor. Ce a ieșit puteți asculta în următoarele aproape două ore care închid sezonul trei din podcastul Pe Bune. Podcastul Pe Bune este prezentat de UniCredit Bank și susținut de BestJobs, două companii care cred în puterea minților creative. Pe Bune Live a fost realizat cu sprijinul AQUA Carpatica, Domeniile Sâmburești și Dizainăr.

Actorul Șerban Pavlu nu și-a dorit de la început să facă actorie, în liceu era mai mult interesat de regie, dar în clasa a XII-a a început să meargă la Teatrul Podul condus de Cătălin Naum și a decis că vrea să devină actor. După facultate s-a angajat la Teatrul Bulandra, unde lucrează și acum. Dificultatea cea mai mare în teatru spune că este să reușești să rămâi interesat de un rol și să fii prezent în fiecare seară pentru el, chiar dacă îl joci în prima sau în a zecea stagiune. Despre evoluția sa ca actor, Șerban spune că mult timp nu a reușit să se autoevalueze corect și a crezut că e un actor mai bun decât este, care ar fi meritat să ia mai multe castinguri, însă cu timpul și-a dat seama câte mai are de învățat iar acum folosește fiecare rol nou ca pe o oportunitate de învățare. Anul acesta a obţinut cea de-a patra nominalizare la Premiile Gopo pentru rolul din „Charleston“, după ce în 2013 a câştigat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal în „Toată lumea din familia noastră“. În prezent, Șerb

Adriana Radu este fondatoarea SEXUL vs BARZA, un proiect care are misiunea de a oferi educație sexuală atât tinerilor cât și oamenilor de toate vârstele care își pun întrebări complicate legate de sexualitate. Adriana a pornit acest proiect în urmă cu șapte ani, în timp ce lucra la o școală din Germania și a observat atât cum se face educație sexuală acolo cât și cu ce lipsuri de informații veneau românii cu care intra în contact. La început nu și-a imaginat că proiectul, pe atunci doar un canal de YouTube pe care urca videoclipuri explicative, va lua aploarea pe care a luat-o și că-l va continua atât de mult timp. Acum, Adriana ține workshopuri de educație sexuală în școli, este invitată să vorbească la conferințe internaționale și a analizat costurile pe care le suportă sistemul medical românesc din cauza lipsei de educație sexuală. Pentru că răspunde unei nevoi atât de informare cât și de consiliere, primește zeci de mesaje de la cei care o urmăresc, unele dintre ele descriind probleme grave, cum ar fi ab

Tatiana Țîbuleac s-a născut la Chișinău, unde a studiat jurnalism și a lucrat în presa scrisă și pentru Pro TV Chișinău. După ce s-a mutat la Paris a început să scrie ficțiune, iar în 2014 a publicat prima carte, „Fabule moderne”, despre care acum spune că, deși o bucură reacțiile pe care le-a trezit în oameni, nu este o carte în care a simțit că este ea. Abia în cea de-a doua și primul roman, „Vara în care mama a avut ochi verzi” a simțit că se regăsește, iar în „Grădina de sticlă” este cel mai prezentă, pentru că a fost inspirată de copilărie, așa cum a trăit-o ea la Chișinău. În prezent, Tatiana spune că nu știe dacă va mai scrie încă o carte, dacă nu cumva cele două romane publicate au fost doar niște întâmplări, pentru că nu poate scrie programatic, trebuie să simtă că are o poveste de spus. Iar singura poveste pe care o poartă cu ea de mulți ani, despre Siberia, locul în care bunicii ei au fost deportați și unde mama ei a petrecut primii ani din copilărie, este o poveste pe care încă nu o poate spune.

Cristina Bazavan este jurnalist și om de comunicare. A lucrat în radio 12 ani, timp în care a fost redactor șef la știri la Radio 21 și apoi a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM, ajutând stația să ajungă pe primul loc ca audiență în doar șase luni de la lansare. Despre perioada petrecută în radio, Cristina spune că nu a știut alceva în afară de muncă, pentru că locuia foarte aproape de radio, ceva ce nu ar mai face acum, pentru că a învățat să țină la sănătatea ei fizică și mentală. În anii 2000 a fost redactor șef la revista Tabu, unde a contribuit la promovarea unui alt tip de jurnalism față de ce se făcea în media românească prin interviuri în profunzime și texte narative de formă lungă. În 2011 a renunțat la presa scrisă și de atunci se dedică dezvoltării blogului personal, pentru că îi oferă libertatea de a scrie doar despre lucruri care o interesează și pentru că în continuare crede că viitorul jurnalismului este unul digital. Începând cu această toamnă este și redactor șef la Urban.r

Actrița Dana Rogoz a început să lucreze la trei ani și jumătate când a intrat în grupul Minisong. La nouă ani a semnat primul contract cu Pro TV și de atunci a muncit fără încetare până când s-a născut fiul ei. Momentul a coincis cu moartea tatălui ei și privește vârsta de 30 de ani ca pe un punct cheie a condus la mai multe schimbări în viața ei. Pentru că a simțit că televiziunea nu-i mai oferă nicio provocare, a decis să se concentreze pe teatru și film, deși asta înseamnă că nu mai are aceeași siguranță financiară, pentru că rolurile sunt puține și multe dintre ele țin de șansă. Despre rolul din filmul Mo, scris și regizat de soțul ei, Radu Dragomir, Dana spune că este proiectul de care e cel mai mândră, deși oameni din industria filmului nu erau dispuși să-i acorde nicio șansă și a fost mult timp convinsă că filmul nu va ieși niciodată în cinema. Chiar dacă muncește de zeci de ani, are în continuare numeroase momente în care se îndoiește de ea și simte că nu este o actriță suficient de bună, pentru că, s

Cristina Mazilu este jurnalist, food blogger și antreprenor. După doi ani de radio și alți cinci de jurnalism cultural, în 2009 a pornit mazilique.ro, un blog culinar care a devenit în scurt timp foarte popular și care a condus-o pe Cristina în 2010 la poziția de editor șef la revista BBC Good Food. În 2016 a decis să deschidă Mazilique Studio, o afacere hibrid care funcționează ca spațiu pentru ședințe foto, ateliere de gătit, testat rețete și evenimente. Dacă înainte de deschiderea studioului, Cristina simte că ajunsese la un echilibru în viața personală, după, s-a închis în studio și tot ce a făcut în ultimii trei ani și jumătate a fost să muncească. Asta a dus la mai multe perioade de burnout pe care le descrie ca zile în care orice sarcină mică, cum ar fi scrierea unui email, i se pare prea greu de dus la capăt. În același timp, deschiderea studioului a adus în viața ei o senzație nouă, pe care nu o simțise fizic până atunci: anxietate care o împiedică să respire. Cristina spune că nu a învățat cum să oc

Regizorul Corneliu Porumboiu s-a născut și a crescut la Vasliu, unde o perioadă a făcut fotbal, pentru că tatăl lui, Adrian Porumboiu, era un arbitru cunoscut de fotbal. Pentru că nu știa ce altceva să facă, dar știa că Vasluiul i se pare un oraș prea mic, la finalul liceului a dat admitere la Facultatea de Management la ASE. În timpul facultății, vărul lui l-a dus să vadă un film la Cinematecă și își amintește că a rămas cu o stare de fascinație pentru lumea din film, cu totul diferită de cea din filmele cu Bruce Lee pe care le văzuse până atunci. După terminarea ASE-ului a dat admitere la Facultatea de Regie și s-a făcut remarcat cu scurtmetrajul „Călătorie la oraș”, care a luat locul II la Cannes în secțiunea Cinefondation. Apoi, prezența lui la Cannes și la alte festivaluri a devenit constantă, cu filme ca „A fost sau n-a fost” sau „Comoara”. Cel mai recent film, „La Gomera”, spune povestea unui polițist corupt care călătorește pe o insulă pentru a învață un limbaj fluierat cu scopul de a scoate din închi

Tudor Chirilă este actor și muzician, în această ordine, pentru că Tudor spune că așa și-a început cariera artistică, fiind actor, și că nu are în muzică echivalentul studiilor în teatru. În plus, simte că teatrul îi oferă o diversitate mai mare de exprimare artistică decât muzica și este unul dintre motivele pentru care a ales să rămână în țară. Din 2014 este membru al juriului la emisiunea Vocea României, rol pe care l-a acceptat și pentru că îi oferă libertatea financiară de a susține proiecte în care crede, cum ar fi piesa de teatru In a Forest Dark and Deep pe care a produs-o la unteatru. În muzică, Tudor a fost dintotdeauna interesat să înțeleagă și să experimenteze cu stiluri diferite și spune că o trupă trebuie să se gândească la generațiile noi de ascultători și că nu i-ar fi plăcut să cânte piese similare cu „Nu am chef azi” pentru tot restul vieții. Provocarea în prezent pentru el și pentru Vama este să reușească să iasă din țară cu muzica, pentru că Tudor crede că orice muzician vrea să vadă că l

Gáspár György este psihoterapeut cu peste 13 ani de experiență. Gáspár a descoperit că este interesat de psihologie în timp ce lucra pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în Satul Mare, după ce nu a intrat la buget la Facultatea de Istorie în Cluj. A devenit fascinat de acest domeniu pentru că l-a ajutat să-și găsească locul în propria viață, să înțeleagă mai bine de ce oamenii acționează cum acționează și cum pot să interacționeze mai bine unii cu ceilalți. De atunci, încercarea de a ajuta oamenii să aibă relații sănătoase, fie că e vorba despre relații de cuplu sau despre relații cu colegii de muncă, a devenit obiectivul său principal și promovează psihologia relațională prin articole, participări la conferințe și traininguri. Pentru că are o fire introvertită și anxioasă, Gáspár își face la fel de multe griji ca orice om creativ înainte de a ține o prezentare sau de a participa la un eveniment. În plus, pentru că muncește mult, are parte de stres, oboseală sau griji profesion

Cristi Delcea este reporter și unul dintre fondatorii Recorder. Cristi și-a dorit încă din adolescență să devină jurnalist, pentru că citea ziare sportive și visa să fie ca unul dintre editorialiștii pe care îi citea. Nu a intrat la Facultatea de Jurnalism și mult timp a simțit un gol în stomac de rușine și regret când trecea pe lângă clădirea facultății. În anul III de Științe Politice a început să lucreze pentru publicația Sport Total, dar nu s-a integrat în lumea sportului și i-a fost mereu teamă că ar putea scrie ceva greșit. După Sport Total a lucrat ca reporter special pentru Evenimentul Zilei și apoi pentru Adevărul, unde a stat opt ani. A plecat în 2017 ca să fondeze Recorder alături de jurnaliștii Mihai Voinea, cu care lucra la Adevărul, Răzvan Ionescu și Andrei Crăciun. Nu au avut un plan la început pentru ce își doreau să fie Recorder, dar Cristi spune că își dorea și atunci și își dorește și acum să facă un jurnalism care schimbă lumea în bine. Acum are mai puțin șansa să practice meseria de repor

Bucătarului Adi Hădean i s-a transmis plăcerea pentru mâncare încă din copilărie, pentru că a crescut într-o familie în care toată lumea gătea sau era implicată într-un fel în realizarea mâncării. Muncește de la 17 ani, când început să lucreze pentru un post de radio din Baia Mare și, în paralel, pentru o pizzerie, dar spune că a trebuit să învețe să gătească cu adevărat în timpul emisiunii „Sare și piper”, pentru că nu voia să se facă de râs la televizor. De atunci a lucrat în numeroase bucătării, dar a făcut și emisiuni radio și TV, a scris pentru ziare și reviste și a lucrat în marketing. În 2008 a decis că nu vrea să mai fie angajat niciodată, ci să scrie rețete pe un blog culinar început cu un an înainte. Timp de șapte ani a publicat cel puțin o rețetă pe zi, ceea ce a transformat blogul în unul dintre cele mai vizitate din țară. Azi Adi este unul dintre cei mai cunoscuți bucătari români, a fost membru al juriului la MasterChef și e un promotor al proiectelor care aduc în prim plan bucătăria românească.

Elena Calistru, președinte și co-fondator al asociației Funky Citizens, lucrează în societatea civilă din 2008 în proiecte legate de transparență și bună guvernare. În 2012, într-un moment în care își pierduse încrederea că poate produce o schimbare reală cu ajutorul unui ONG și se pregătea să se mute în altă țară, niște taxe pe care a trebuit să le plătească ANAF-ului au împiedicat-o să-și cumpere o pereche de pantofi roșii. E o poveste pe care a tot repetat-o și pe care acum colegii o roagă să nu o mai spună, dar așa a pornit împreună cu Cosmin Pojoranu Funky Citizens sub forma unui proiect prin care își propuneau să urmărească cum sunt cheltuiți banii publici. De atunci, Funky a dezvoltat proiecte de educație civică pentru tineri, de verificare a afirmațiilor politicienilor sau de sprijin pentru observatorii la vot, iar Elena a ajuns să fie una dintre cele mai puternice voci care încurajează implicarea civică. Jumătate din viața ei în prezent are loc pe drum, fie la volan, fie în avion, și Elena spune că a

Artista Codruța Cernea este fascinată de mediul picturii și încearcă cu fiecare serie nouă de lucrări să exploreze alte fațete ale acestui mediu. Deși s-a simțit mereu atrasă de partea artistică și umanistă, la terminarea liceului Codruța a dat admitere la Facultatea de Drept, pentru că mult timp a crezut că a fi artist nu este o meserie, ci o ocupație de timp liber. Abia mai târziu, după ce a terminat Dreptul și a lucrat timp de doi ani pentru companii de software, a decis să se dedice studiului picturii la Universitatea Națională de Arte. În acești ani de studiu a încercat să se redefinească și reconstruiască ca artist, pentru că până la 25 de ani spune că a trăit după un set diferit de valori legate de muncă. În zece ani, de când pictează, temele pe care le explorează în lucrări s-au schimbat de la o serie la alta, însă mereu sunt prezente o atmosferă meditativă și singurătatea ca rol protector. Pentru Codruța pictura a avut mult timp o componentă escapistă, prin intermediul ei a putut evada din propria r