Meditaii Podcast

Existențialism II (2 din 4) În episodul precedent, Nietzsche declarase că “Dumnezeu e mort” și că “noi toți suntem ucigașii lui.” Însă ar fi asta o concluzie definitivă despre secularizarea societății moderne? Cum ne mișcăm înainte? Cât de radicală trebuie să fie această “transvaluare a valorilor”? Putem păstra ceva din morala Creștină, ori e mai “rațional” să începem de la început? Care sunt consecințele acestor încercări de a ne crea propriile valori din abisul nihilismului? Dacă Dumnezeu e just și binevoitor, atunci de ce omul în genere a fost pus să sufere? În ceea ce privește „Moartea lui Dumnezeu”, sunt încă multe lucruri de discutat. Marele scriitor rus Feodor Dostoievski, deși era acord că dogma Creștină a fost învinsă de intelectul uman, totuși ar fi avut câteva obiecții cruciale la încercarea lui Nietzsche de ași crea propriile valori. Aceste obiecții le putem observa în nuvelele lui, în particular „Frații Karamazov” și „Crimă și Pedeapsă”. Problema moralității moderne de fapt e încă mai gravă